…Dar acum Hristos a înviat!

”Vai de atunci îmi pare lumea și mai tristă, viața-i melodie funerară .” Marș Funebru – George Bacovia

” Dacă omul, odată mort ar putea să mai învieze, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc. ” ( Iov 14:14 )

Încă din zorii istoriei, o întrebare a reușit din nou și din nou, să răbufnească din adâncul sufletului omului, într-o formă sau alta: Există viață după moarte?

Omul a încercat să răspundă la ea, acest efort fiind evident încă din cele mai vechi opere literare. ( Imnurile Babilonului, Cartea Morților- Egipt, Rig-Veda – India , Iliada, Odiseea – Grecia )

În Cartea Morților această credință în nemurire este proeminentă și foarte detaliată. Egiptenii credeau de fapt că sufletul se poate cu adevarat bucura de nemurire doar dacă trupul este îmbălsămat pentru conservare. În sensul acesta au conceput un ritual extrem de complex în care cadavrul trebuia cufundat și îmbibat cu diferite soluții timp de 70 de zile, după care era împachetat în pânză. La depunerea în mormânt, sarcofagul era însoțit de o copie a acestei cărți, pentru ca răposatul să poată găsi rugăciunile potrivite pentru orice situație. Deasemenea se puneau în mormânt diferite lucruri care să-l ajute în tărâmul nemuririi: Carul, barca, câteodată animale ,slujitorii sau soțiile.

În hinduism și brahmanism în cărțile Rig-Veda găsim deasemenea această credință în nemurire. Budismul venit mai târziu la fel.

Grecii obișnuiau să pună o monedă de argint în gura celui decedat, pentru ca atunci când va ajunge la Râul Stix, să-l poată plăti pe luntrașul Charon.

Romanii care se închinau lui Jupiter sau Minervei, priveau cu încredere spre Lumea Umbrelor.

Chinezii, Japonezii credeau și ei în nemurire – de aici rezultând cultul strămoșilor, cult găsit și în Africa și Americi.

Indienii americani aveau conceptul nemuririi, și de aceea fiecare era îngropat cu arcul și săgețile necesare pentru a vâna la ” Locul vânatului fericit “.

Vedeți cât de importantă este pentru umanitate ideea de nemurire, ideea că viața nu se termină la mormânt. Toți dorim să știm ce este dincolo de această realitate, pentru că fiecare simte imboldul nemuririi, chiar dacă este nevazută și parcă imposibil de definit.

Și Biblia promite nemurirea, ca rezultat final al ecuației : Viață + Moarte + Înviere. Există în Sfânta Carte atât promisiunea tragică pentru sufletul care moare fără să-L fi cunoscut pe Hristos, că va ajunge în iad, locul condamnării și pedepsei eterne, cât și promisiunea binecuvântată a paradisului glorios al prezenței lui Dumnezeu, pentru acela care-a murit cunoscându-L pe Hristos. Pentru că viața și moartea sunt două ” cunoscute ” în această ecuație, singura “potențială problemă” pare să fie învierea. Deoarece într-o altă ecuație, Scriptura leagă certitudinea învierii noastre de realitatea învierii lui Hristos, probabil că acesta trebuie să fie punctul de plecare în rezolvarea problemei. Vorbind despre învierea lui Hristos ca eveniment, aș vrea să supun atenției șase aspecte: Importanța; Contrastele; Confruntările; Provocările ; Transformările și Promisiunile

1.Importanța Învierii:

În contextul nemuririi învierea este un eveniment sine qua non. De aceea Pavel încearcă în 1 Cor 15 să creeze un momentum care să transforme învierea din speranță în certitudine. Pentru a reusi lucrul acesta el pleacă de la învierea lui Hristos care este aspectul primordial al Evangheliei, apogeul ei și prioritatea absolută a propovăduirii noastre. Vorbim deci despre un eveniment metaistoric, care are totuși o latură deschisă spre istorie,( un anumit număr de oameni participă la el, sunt atinși de el. )

Învierea este de fapt singurul eveniment, care dovedește că istoria se face cu colaborarea unor forțe supra umane, și că ea ( istoria ) este destinată de fapt, să fie ridicată în planul vieții incoruptibile și nemuritoare.

În înviere s-a cofirmat dumnezeirea lui Hristos. Dacă Hristos nu ar fi înviat, întruparea, viața și moartea lui ar fi fost zadarnice.Învierea a confirmat că Dumnezeu a primit jertfa perfecta și suficientă, a ispașirii făcute de Hristos Mielul lui Dumnezeu în contul nostru. Așadar procesul mântuirii nu poate exista în lipsa învierii. În procesul invierii Hristos este mai mult decât obiectul ei, El fiind subiect participant împreună cu Tatăl și Duhul Sfânt, idee de altfel susținută de însăși afirmația Lui din Ioan 10:17;18 ” Tatăl Mă iubește pentru că Îmi dau viața, ca iarași s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

Învierea lui Hristos nu a fost deci numai rezultatul unui decret al Tatălui, ci a fost pregatită și de această unire a umanității Lui cu Dumnezeirea. Ca atare trupul lui Hristos înviat, nu este doar o garanție că vom învia și noi, dar mai mult de atât și un izvor de viață dumnezeiască pentru noi în viața pământească, un izvor de putere și curăție.

Chiril de Alexandria afirma în sensul acesta: ” Căci a înviat Hristos, călcând moartea, ca și pe noi să ne izbavească de stricăciune, și oprind tânguirea din pricina ei, să ne încredințeze să strigăm plini de bucurie: Ai întors plânsul meu în bucurie, ai rupt sacul meu de jale și m-ai încins cu bucurie. ( Ps 30:11 ) ”

Învierea este capitală pentru creștinism ( Fără înviere creștinismul ar fi cea mai mare escrocherie a istoriei ), dar și pentru creștin în mod personal pentru că : ” Dumnezeu ne-a născut din nou prin învierea lui Iisus Hristos din morți.” 1 Petru 1:3, regenerarea fiind un imperativ pentru intrarea în Împărăția Cerurilor .

2.Contrastele Învierii:

Această sărbătoare demonstrează cel mai clar că gândurile lui Dumnezeu și gândurile oamenilor sunt departe ca și cerul de pământ. Dacă urmărim evenimentele vedem că oamenii voiau să sfârșească pe când Dumnezeu se pregatea să înceapă. Vedem lacrimile tristeții schimbate în lacrimi de bucurie. Vedem disperarea schimbată în bucurie nemarginită. Vedem oameni plini de frică peste care vine pacea. Vedem deznadejdea înghițită de speranță și moartea de viață. Vedem omul care n-a meritat nimic și Dumnezeu care a dat totul. Vedem lepădarea ștearsă de o declarație de dragoste.

În toate aceste contraste dragostea lui Dumnezeu strălucește, și înțelegerea că toate au fost făcute la inițiativa Lui ne dă motive de mulțumire și imensă bucurie.

3. Confruntările învierii:

Învierea este o sărbătoare în care sunt confruntat din toate părțile: Sunt confruntat de Domnul : Luca 22:46 ” Pentru ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă.”

Sunt confruntat de propria-mi conștiință: Mat 27:22 ” Dar ce să fac cu Iisus care se numește Histos? ”

Lumea mă confruntă și ea : Ioan 18:17 ” Nu cumva ești și tu unul din ucenicii omului acestuia ? ”

Confruntați, oamenii reacționează diferit, dar baza reacției nu trebuie să fie propria personalitate, ci credința izvorâtă din cunoașterea planului perfect al lui Dumnezeu. Ce vom face oare de data asta cu toate aceste întrebări? O întrebare provocatoare la sărbătoarea provocărilor.

4. Provocările Învierii:

Provocat la marturie : Voi sunteți martori ai acestor lucruri. ( Luca 24:48 ) Povocat să gândesc : Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? ( Ioan 13:12 ) Provocat să-L iubesc : Mă iubești tu mai mult decât aceștia ? ( Ioan 21:15 )

5. Transformările Învierii:

Învierea transformă crucea – Din simbolul unuia dintre cele mai groaznice instrumente de tortură, ea a devenit simbolul dragostei și sacrificiului suprem al Fiului lui Dumnezeu. Dacă vrei să ilustrezi Ioan 3:16 într-o singură imagine folosește crucea.

Învierea transformă mormântul – Dacă mormântul a fost totdeauna sinistru și rece, fără să lase vreo umbră de speranță, de când a ieșit Hristos biruitor afară din el, a devenit doar o poartă spre o realitate superioară.

Învierea transformă timpul – Toți suntem crizați de lipsa lui și totuși toți îl irosim fără nici o remușcare. Doar privind prin această prismă a învierii, vom înțelege în ce merită investit timpul pentru a culege cu adevarat roade minunate în viața veșnică. Doar credința în înviere te va determina să abandonezi lozinca hedonistă ” Carpe Diem ! – Să mâncăm, să bem și să ne veselim că mâine vom muri ! ” și să trăiești o viață curată. Dacă treci prin probleme grele, și un ceas pare mai lung ca o zi, datorită suferințelor, bolilor, crizelor financiare sau familiale uită-te și tu în prisma învierii și vei vedea că: Vine o zi, vine o zi când dureri nu vor mai fi Nu vor fi nori pe cer, lacrimi ochii n-or umbri Va fi pace în veci de veci, când în ceruri ai să pleci O ce zi ce glorioasă zi va fi.

Învierea transformă viața – Doar înțelegând că viața ta nu se termină la mormânt, ve găsi perspectiva corectă a adevăratelor valori. Când lumea din jurul tău merge din ce în ce mai rău, vei sta liniștit știind că El este în controlul istoriei. Când situația socială sau financiară vor deveni tot mai ostile, inima ta nu se va tulbura pentru că Mântuitorul tău și Fratele tău mai mare stă la dreapta Tatălui. Doar perspectiva corectă, adusă de înviere, ne indeamnă la adevărata luptă, lupta împotriva poftelor, lupta pentru sensibilizare, lupta pentru transparență, pentru comuniune, pentru asemănarea cu Hristos, puterea Lui susținându-ne pe această cale.

6. Promisiunile Învierii

“Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ” Matei 28:18  El a înviat și trebuie să împărățească spune Pavel în 1 Cor 15:25 până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale. Nu există munte, om, sistem, perioadă istorică, criză economică, boală, păcat, sau demon pe care El să nu-l fi biruit deja cu puterea învierii Sale.

“Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacului ” Matei 28:20 Promisiunea puterii Sale uimitoare și a biruinței Sale totale puteau fi plusate doar de promisiunea prezenței Sale continue în fiecare clipă a vieții creștine.

Întrebat de Moise, care este numele Său, Dumnezeu a răspuns : Eu sunt .

În înviere s-a împlinit însă promisiunea lui Dumnezeu din “Emanuel” – și iată Eu sunt cu voi… Dumnezeu este cu noi !

” Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghițită de biruință” 1 Cor 15:54

” …mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Iisus Hristos ! ” 1 Cor 15:57

Ce contrast între Pavel și Bacovia! Fără Dumnezeu viața este un marș funebru, o melodie funerară, și existența umană este continuu eclipsată de inevitabilitatea morții, cu El Moartea este înghițită de biruință.

Dar acum Hristos a înviat, și în învierea Lui găsim certitudinea învierii noastre, și bucuria strălucește în fiecare suflet.

” Dar eu în nevinovăția mea, voi vedea Fața Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.” Psalmul 17:15

” Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu ! ” Iov 19:25

Tags: , ,