Vision & Mission

Viziune si Scop

Unii cred că Biserica este o clădire. “Merg la biserică” îi auzi pe ei spunând duminică dimineaţa. Unii cred că biserici sunt mai multe şi le separă pe baza denominaţiunilor. Alţii definesc bisericile prin cine le păstoreşte sau predică: “biserica lui X” sau “biserica lui Y” îi auzi pe ei spunând. Deci: Ce este Biserica? Care este rolul ei?

ISUS HRISTOS ZIDEŞTE BISERICA

Isus a afirmat: Eu voi zidi Biserica Mea (Matei 16:18). El a “lansat” numele de “biserică” şi acesta este un nume de provenienţă grecească. În greceşte, biserică se zice “ekklesia” şi înseamnă “adunarea celor chemaţi afară”, “adunarea celor puşi deoparte pentru”. Din punctul “chemării afară din”, biserica este adunarea celor chemaţi afară din lume şi puşi deoparte pentru Dumnezeu.

Biserica este importantă pentru Domnul Isus. Este a Lui Biserica! Pentru ea, din dragostea mare care o are pentru biserică, Isus şi-a dat viaţa (Efeseni 5:25). Dacă am avea şi noi inima lui Hristos, am iubi şi noi biserica foarte mult şi ne-am dărui bisericii pe deplin!

Termenul de “biserică” sau “adunare” a devenit tradiţional printre creştini încă de pe vremea apostolilor desemnând totalitatea creştinilor dintr-o localitate sau dintr-un loc (Fapte 5:11). Când Luca foloseşte cuvântul acesta, nu trebuia să precizeze la cine se referă, deoarece toţi ştiau cine este adunarea. Luca vorbea despre oameni, nu despre o clădire.

Biserică sau adunare este şi un grup local de credincioşi. Cei din oraşul Corint (1Cor 1:2), sau bisericile lui Hristos (Rom 16:16), sau biserica Laodicienilor (Col 4:16). Biserica este şi grupul mic care se aduna prin casele unor credincioşi (1Cor 16:19)

Biserica există la mai multe nivele. Este Biserica Universală, care include în sine pe toţi cei care au crezut în Domnul Isus Hristos vreodată, şi L-au primit ca Mântuitor şi Domn, de la Hristos încoace. La nivel local, biserica este grupul de credincioşi care cred la fel şi se adună în mod regulat împreună. Unele biserici care cred la fel se asociază în denominaţii sau organizaţii de biserici în vederea unei conlucrări mai bune şi a unor posibilităţi de resurse mai mari.

Apoi, trebuie să mai remarcăm şi faptul că la întâlnirile unor biserici locale, participă şi membri de familie a unor credincioşi, care sunt necredincioşi. Şi, mai participă şi oameni care se păcălesc pe ei înşişi, care se consideră creştini dar nu sunt în realitate.

DE CE AVEM NEVOIE DE BISERICĂ?

Mai întâi, omul este o fiinţă socială. Nu am fost creaţi ca să funcţionăm bine singuri. Noi căutăm mereu societatea şi părtăşia altor oameni care cred ca noi, cu care ne asemănăm sau avem în comun ceva. Biblia ne arată că modelul credincioşilor era de a se aduna laolaltă (Evrei 10:25).

O biserică ne dă un simţământ de apartenenţă, de implicare în viaţa altora şi viaţa comunitară. Oferă un sentiment de siguranţă spirituală, ca să nu fim purtaţi încoace şi încolo de tot felul de idei religioase ciudate. Într-o biserică putem găsi prieteni şi prietenie, părtăşie, ajutor, încurajare, mângâiere şi suport. În biserică învăţăm prin interacţiunea cu alţii ceea ce nu am învăţa niciodată de capul nostru. Într-o biserică ne putem educa copiii, putem lucra cu alţii într-o slujire anume, ni se oferă ocazii de sluji altora şi de a creşte în feluri şi domenii neaşteptate. Ceea ce obţinem noi dintr-o biserică este direct proporţional cu nivelul implicării noastre în acea biserică.

Noi avem deci nevoie de biserică, dar şi biserica are nevoie de noi! Fiecare dintre noi a primit de la Dumnezeu daruri şi talente speciale şi Dumnezeu vrea ca noi să le oferim binelui comun (1Cor 12:4-7). Dacă la locul de muncă numai unii s-ar arăta zilnic, sau ar veni când le convine, productivitatea unei asemenea afaceri ar lăsa mult de dorit. Aşa este şi cu biserica: dacă venim rar, sporadic sau doar când ne convine, înaintarea va lăsa mult de dorit. Biserica are nevoie de timpul nostru, capacităţile noastre, resursele noastre de tot felul. Biserica are nevoie de oameni de încredere, oameni pe care poate conta. Biserica are nevoie de oameni care se implică, nu din cei ce stau ca spectatorii şi privesc la ce se întâmplă. Isus a spus să ne rugăm ca Domnul să scoată lucrători! (Matei 9:38).

Indivizii care încearcă să fie creştini fără biserică sau în afara ei vor ajunge ciudaţi: lor le va lipsi aportul celor din biserică, şi celor din biserică le va lipsi contribuţia lor. Texte care vorbesc despre biserică şi membrii ei sunt: Rom 12:10; 15:7; 1Cor 12:25; Gal 5:13; Efes 4:32; Filip 2:3; Col 3:13; 1Tes 5:13, etc.

DESCRIEREA BISERICII

Biserica a fost descrisă de-a lungul timpului în diverse feluri: poporul lui Dumnezeu, familia lui Dumnezeu, mireasa lui Hristos. O clădire spirituală, un templu a lui Dumnezeu, un trup. Isus ne-a descris ca pe nişte oi, un pământ care se seamănă, o vie. Fiecare dintre aspectele acestea descriu o anumită dimensiune a bisericii.

Ca o sămânţă de muştar, care este printre cele mai mici dintre seminţe, biserica a început mică dar a crescut mare. Este ca un năvod care prinde tot felul de peşti. Este ca o afacere în care fiecare dintre participanţi este vizavi de ceilalţi un administrator al anumitor bunuri. Este ca o afacere în care fiecăruia dintre muncitori i s-a oferit un dar, sau o lucrare de făcut, pentru proprietarul afacerii.

Isus s-a descris pe Sine ca un Păstor care caută oi pierdute. Biserica este o turmă de oi, de care îngrijeşte Isus. Pavel spunea că biserica este clădirea lui Dumnezeu, zidită pe o temelie care este Hristos. Petru spune că membrii bisericii sunt ca nişte pietre vii, zidiţi unul lângă altul. Apoi, Pavel mai spune că noi suntem templul lui Dumnezeu, şi rolul templului lui Dumnezeu este ca Dumnezeu să fie slăvit şi slujit acolo.

Biserica este formată din copii ai lui Dumnezeu; ca şi copii ai lui Dumnezeu, noi suntem moştenitorii Lui. Biserica este denumită o preoţie, adică o ceată de oameni în care toţi sunt preoţi. Ca şi preoţi aducem jertfe lui Dumnezeu. Jertfele noastre sunt laudele pe care le oferim Domnului. Noi suntem un popor ales, un popor de sfinţi pentru că aparţinem lui Dumnezeu care este Sfânt.

De asemenea Biserica este numită şi Mireasa lui Hristos. Asta sugerează dragostea reciprocă care există între Hristos şi Biserica Sa. Între Biserică şi Hristos există o relaţie puternică, transformatoare.

LUCRÂND ÎMPREUNĂ

Noi suntem un trup spiritual al lui Hristos. În trup, fiecare este “un mădular” sau un membru. Unul este ochi, altul ureche, altul picior, altul mână. Cum sunt aceste membre unite într-un trup, aşa suntem noi creştinii în trupul lui Hristos, Biserica! Hristos este Capul Bisericii, şi în măsura în care suntem legaţi de El suntem legaţi unul de altul.

Nimeni nu poate zice celuilalt: “eu nu am nevoie de tine”! Noi primim abilităţi de care ceilalţi au nevoie, şi avem nevoi care sunt împlinite de ceilalţi. Certurile, criticile, disensiunile într-un trup, sunt păcate, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Biserica trebuie să fie unită. Membrii ei trebuie să fie într-o iubire, înţelegere şi colaborare perfecte.

Din nefericire, Biserica lui Hristos este încă divizată în diverse denominaţii care nu se înţeleg unele cu celelalte. Acest lucru este posibil pentru că membrii bisericii nu sunt încă perfecţi. Dar câtă vreme căutăm să trăim alături de Hristos şi în biserică suntem pe calea către a deveni desăvârşiţi: acesta este scopul lui Dumnezeu pentru toţi creştinii.

ORGANIZAREA BISERICII

Sunt mai multe modele de organizare a bisericii, dintre care amintim: episcopal sau ierarhic (în care oficialii denominaţiei la care aparţine biserica numeşte păstorii şi liderii ei), democratic sau congregaţional (în care membrii bisericii stabilesc politica bisericii lor şi păstorii prin exprimarea votului) şi reprezentativ sau prezbiterian (vezi articolul nostru de AICI).

Biblia nu cere o anume structură. Ea vorbeşte despre episcopi, bătrâni (sau prezbiteri) diaconi şi păstori.

SCOPUL BISERICII

Biserica are scopuri pe mai multe planuri.

Unul este de a i se închina lui Dumnezeu (1Petru 2:9). Dumnezeu este în căutare de adevăraţi închinători (Ioan 4:23). Tot ce facem noi ca indivizi sau ca adunare trebuie să aducă slavă lui Dumnezeu (1Cor 10:31). Astfel, în adunare noi cântăm cântece de laudă şi de închinare lui Dumnezeu. Închinarea are un aspect al ascultării, în timpul căruia Dumnezeu ne vorbeşte prin Cuvântul Său şi noi ascultăm, altul în care noi vorbim lui Dumnezeu prin rugăciune şi El ne ascultă. Tot ce facem din ascultare de dorinţele şi poruncile lui Dumnezeu constituie închinare, şi aduce slavă şi glorie lui Dumnezeu.

Un alt scop este evanghelizarea lumii. Biserica ca şi indivizii participă în Marea Însărcinare de a propaga Evanghelia în lume prin vestirea acesteia cu cântul şi cu fapta. Biserica este o lumină a lumii, o reprezentanţă a lui Dumnezeu pe pământ. Noi suntem sarea pământului. Prin toate aceste simboluri, Biblia ne spune că noi transmitem lumii inima şi gândul de pace al lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să mântuiască pe oameni şi biserica duce mesajul acesta în lume.

Un alt scop este edificarea membrilor bisericii. Noi trebuie să ne încurajăm, să ne sprijinim, să ne întărim unii pe alţii. Noi trebuie să devenim ucenici şi să facem ucenici. Aici devenim apţi pentru îndeplinirea Marei Însărcinări. Aici ne dezvoltăm capacitatea de a iubi şi de a fi iubiţi. Aici omul spiritual dinăuntru se fortifică. Aici ne apropiem mai tare de Dumnezeu şi unii de alţii. Biserica este esenţială creşterii şi dezvoltării creştine. Aşa cum spuneam, membrii ei nu sunt perfecţi, dar aici în biserică ne putem perfecţiona.

Un alt scop al bisericii este slujirea altora. Pavel spune să facem bine tuturor oamenilor, mai ales credincioşilor (Gal 6:10). Noi avem o datorie faţă de membrii bisericii noastre, apoi faţă de comunitatea în care trăim, apoi faţă de întreaga lume. Participarea în uşurarea poverilor celor săraci, celor năpăstuiţi de soartă, a celor în căutare de sfat, de sprijin spiritual şi material a fost şi este un scop continuu al bisericii. Ted