UN NOU ÎNCEPUT
Viaţa noastră se desfăşoară aproape fără să ne dăm seama între sfârşituri şi începuturi. De fapt, fiecare etapă a vieții se sfârșește numai pentru ca să înceapă alta! Copilăria este urmată de adolescență, adolescența de tinerețe, tinerețea de maturitate, apoi aceasta de bătrânețe și… urmează lucrul de care nu ne place să vorbim, moartea! Dar și moartea este doar sfârșitul etapelor din această parte a veșniciei, pentru ca dincolo de ea să înceapă viața fără de… etape! Cea mai mare schimbare apărută în viața cuiva este aceea inițiată de Cristos: când El s-a oprit și lângă tine și lângă mine, ca lângă ucenicii de odinioară, și ni s-a adresat fiecăruia în mod personal: tu vino după Mine! Așa am ajuns aici unde suntem, în Biserica lui Cristos, în Trupul Său!
Unii au pornit pe drumul schimbării cu curaj, cu avânt și cu optimism. La început era mai ușor să lași anumite păcate și lucruri care nu plăceau Domnului. Apoi după ce am abandonat ceea ce era evident, după darea la o parte a stratului superficial, am ajuns la miezul problemei. Am descoperit că cel mai aprig dușman al schimbării este în noi înșine. Este în firea noastră, în obiceiurile adânc înrădăcinate în noi, este în voința noastră, în eul nostru. Și cei mai neînfricați dintre noi au început să se teamă de ei înșiși! Vom ajunge vreodată la desăvârșire? Vom păși vreodată pragul maturității cerută de Isus?
Pavel ne spune să ne luăm ochii de la noi și să privim la Isus. Domnul este credincios, ne spune Pavel. Nu ne-a lăsat, nici chiar atunci când ne-am făcut de ruşine, atrâgând şi Numele Lui preasfânt după noi… Ne-a vorbit întotdeauna potrivit cu starea noastră, ca să ne aducă înapoi la Sine. Câteodată era duios, când ne durea tare lăuntrul nostru şi ni se frământa inima în noi. Altă dată, când eram mai încăpăţânați, ne-a vorbit mai aspru ca să zdrobească cerbicia noastră. Şi din nou altă dată, ne-a lăsat în nebunia noastră, până ne-am săturat de noi înșine şi ni s-a făcut scârbă de ce suntem și ce putem! Toate acestea, pentru că ceea ce a început în noi, nu noi am început, ci EL A ÎNCEPUT!
Lucrarea de mântuire în care eşti astăzi, este lucrarea Lui! Colaborarea ta, este doar cea a lutului muiat în apă şi aflat pe roata olarului: să te laşi prelucrat de Mâna Maestrului Divin. Lucrarea este BUNĂ nu pentru că iată, acum suntem și noi buni! Ce mare scofală! Lucrarea este bună, deoarece El a început-o, El o continuă, El o duce la îndeplinire. Cel ce a început această BUNĂ lucrare în tine, o va sfârşi! poate nu astăzi, nici mâine… dar, până în ziua lui Christos!
Concentrează-ţi privirea asupra Lui acum, la acest nou început al unei noi adunări, Biserica Logos. Uită-te cu atenţie şi vezi ce va face El în viaţa noastră în locul acesta, ca să ne aducă mai aproape de clipa în care se poate uita la tine, şi poate exclama: Bine, rob bun şi credincios! … intră în bucuria Stăpânului tău! Și slăvește-l pe El și mulțumește-I împreună cu noi!